EasyLight.ro

Cine a inventat becul?

Invenția becului a adus o schimbare semnificativă în viața de zi cu zi a omului, prin crearea iluminatului pe timpul nopții, dând astfel posibilitatea de a se desfășura o serie de activități în lipsa luminii naturale. Lumina electrică, unul dintre cele mai obișnuite lucruri ale zilelor noastre, a fost inventată în 1879, simultan, de către doi inventatori: Thomas Alva Edison din Statele Unite ale Americii și de Sir Joseph Wilson Swan din Anglia.

Cu toate acestea, povestea becului electric începe în 1811, când Sir Humphrey Davy a descoperit că un arc electric, trecut printre doi poli, produce lumină. În 1841, au fost instalate astfel de arcuri experimentale în Place de la Concorde din Paris. S-au mai făcut o serie de experimente și în Europa, și în Statele Unite, dar arcul se dovedea a fi o soluție impracticabilă pentru că se ardea mult prea repede. Soluția nu era cea a arcului electric în aer liber, ci a electricității trecută printr-un filament. Descoperirea este cunoscută ca efectul Joule, după numele lui James Prescott Joule, care a susținut teoria conform căreia curentul electric, trecut printr-un conductor rezistent, degajează căldură care se transformă în energie luminoasă. Problema era acum să găsească un conductor potrivit sau un filament, pe care să-l introducă în bec fără oxigen.

Swan a fost primul care a făcut un bec electric luminos, dar a avut probleme în menținerea vidului în interior. Edison a rezolvat problema la 21 octombrie 1879, realizând un bec cu filament care a luminat continuu 40 de ore. În perioada 1878-1880, Edison, împreună cu colaboratorii săi, au lucrat la cel puțin trei mii de teorii asupra lămpii incandescente. Lămpile incandescente luminează folosind electricitatea pentru a încălzi filamentul până când acesta este suficient de cald pentru a emana lumină.

Mai mulți inventatori au încercat să perfecționeze lămpile incandescente, în scopul de a găsi subdiviziuni care să producă o lumină mai puțin puternică decât cea existentă deja în lămpi, care era mult prea puternică pentru iluminarea spațiilor mici. Până în luna ianuarie 1879, la laboratorul din Menlo Park, New Jersey, Edison a reușit să creeze o lampă incandescentă de o rezistență superioară. Dar aceasta nu funcționa mai mult de câteva ore, din cauza materialului folosit pentru filament. Edison a încercat să găsească un material potrivit, mai rezistent, iar pentru aceasta a făcut peste șase mii de încercări, inclusiv pe fibre de plante furnizate de biologi.

cine a inventat becul (1)

Edison a încercat să folosească și un filament carbonizat, care lumina ușor, pe o nuanță portocalie. Următoarele experimente au dus la îmbunătățirea becului astfel realizat, iar până la sfârșitul anului 1880, a produs becul de 16 wați care ilumina peste 1500 de ore consecutiv. La foarte scurt timp, Edison a început să-și comercializeze invenția.

În 1910, William David Coolidge de la Compania Generală Electrică din Schenectady, New York, a inventat filamentul din tungsten, care a îmbunătățit încă o dată calitatea și durata de iluminare a becului. La 29 iunie 1925, Marvin Pipkin a patentat becul. Studiile din anul 1947 au dus la o îmbunătățire considerabilă a becului. Acesta a fost învelit pe interior cu siliciu, ceea ce i-a conferit o rezistență mai mare.

Sursa foto: pixabay.com

Comentarii